MEDIERE

Etapele procesului de mediere aşa cum au fost stabilite  de către Consiliul de Mediere, după cum urmează:
A)   Acordul de a media şi pregătirea sesiunii de mediere;
B)    Prezentarea procesului de mediere şi stabilirea regulilor;
C)    Identificarea problemelor;
D)   Explorarea intereselor şi problemelor;
E)    Generarea de opţiuni;
F)    Încheierea acordului;
G)   Încheierea sesiunii de mediere;
Există diverse forme de mediere și diverse domenii în care este exercitată medierea, cea mai comună formă fiind medierea conflictelor, care poate fi interpersonală, profesională,  socială, civilă, penală, internațională ... etc
Medierea interculturala este o formă de mediere cu obiective interculturale, ce reuneste două forme de mediere -lingvistică și culturală-, dar depaseste cu mult sfera acestora.
Globalizarea și mișcările migratorii din ce în ce mai mari creează oportunități din ce în ce mai frecvente de împletire culturală, etnică, lingvistică și religioasă între oameni din medii diferite. În acest context, mediatorul intercultural joacă un rol decisiv ca subiect activ în procesul de integrare socială și culturală.Medierea este creativă în sensul că unul dintre scopurile sale
este de a trezi noi legături între oameni sau grupuri, care nu
existau înainte, legături care să beneficieze ambele părți implicate.
Medierea se reînnoiește în măsura în care face posibilă
îmbunătățirea legăturilor deja existente între părți la mediere,
legături care se deterioraseră sau se slăbiseră înainte de conflict.
Medierea este preventivă în sensul că anticipează și prevede
conflictul de gestație între oameni sau grupuri. Știind unde va
apărea conflictul este foarte important pentru un bun mediator.
Medierea este curativă de fiecare dată când un mediator intră
în joc atunci când conflictul există deja și care asistă și ajută
oamenii și grupurile să găsească soluții, să aleagă căi de ieșire din conflict.
 
Termenul „mediere interculturală” evocă natura acestui rol: pe de o parte, de fapt, intervine „medierea”, ca instrument de sinteză între diferite componente identitare, culturale, religioase și etnice. Pe de altă parte, termenul „intercultural” include toate acele aspecte care alcătuiesc identitatea indivizilor. Acționând atât individual, cât și colectiv, în virtutea unei cunoștințe profunde a tuturor identităților implicate, mediatorul intercultural intervine activ în dialogul social, promovându-l și consolidându-l.
Pornind de la aceste premise, figura mediatorului intercultural s-a specializat și calificat progresiv, îndeplinind multiple funcții: interpretare lingvistică, comunicare, informație, orientare, însoțire, asistență, instruire, cercetare, consultanță, planificare, gestionarea conflictelor.